Despartire - Radu Stanca

Ne-ar trebui o mie de ani sa recladim Ce-am sfarâmat aseara cu despartirea noastra Si nici atunci nu-i sigur c-am mai putea sa fim Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastra. O umbra o sa stee mereu între noi doi ( Noi care-am fost pe vremuri lipiti ca doua palme Pe pieptul unei moarte ) si vesnic între noi Vor creste neguri numai în aparenta calme. Cuvântul de-altadata nu-l vom mai folosi, Tacerea fara seaman de-atunci n-o vom mai tace. Vom sta mereu ca zeii deasupra si vom fi Cu mâinile pe scuturi severi si plini de pace. Tristi, vom cunoaste ceasul nu dupa dezmierdari Ci întrebând în stânga si-n dreapta trecatorii, Mai morti ca mortii, singuri si fara remuscari, Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii. Saruturile noastre cu flacarile lor N-o sa mai incendieze padurile albastre Iar sufletele noastre, zburând încetisor, N-o sa se mai înalte cazând mereu spre astre. Ca niste ghimpi vom scoate treptat din amândoi Aducerile-aminte si vom privi la chipul Iubirii care cade sovaitor în noi Cum dintr-un tarm de stânca-ntr-un golf adânc nisipul. Dar linistea de-atuncea n-o vom mai regasi, Si singuri vom petrece cele din urma clipe În timp ce pescarusul iubirii va muri Batând înca o data din largile-i aripe... http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/s/radu-stanca-6zuhtnu/despatire-6zusdzs.html#.Utw1ixAo5aQ https://www.youtube.com/watch?v=DigZtbZ6Ykw