Horia Stoicanu - In sala pasilor pierduti

In sala pasilor pierduti ~ Horia Stoicanu O sa ridicam, daca asta vrei, treptele la locul urii. Sa ne pierdem pasii ca narozii pana ce aprozii vor striga ... Pana ce din nervii nostri vor stii si vor pricepe ca nu e mai e duminica la noi acasa. Si o sa vina apoi avocatul tau, sa isi ia ce ii revine, ca sa faci din noi o aminitire, ca sa faci doi nimeni pe pamant. Dupa atatea nopti sa dea de stire ca dintru inceput ne-am fi mintit si ne-am urat cu ura cea de rand. O, oare te vindeca de zare sa porti prin tribunale gandul dintai? Vinii sa-i caute strainii de rostul nascocirii, de pleci ori de ramai? Si n-am sa te opresc tocmai eu sa mergi un' te cheama, ce te cheama ... nici sa stergi cuvantul de arama ce-i sapat in palma mainii stangi. Nici de ce te bucuri, nici vreodata cand am sa aud ca plangi n-am sa cred ca n-ai sa ajungi cat se poate in sus. Dar, e prea murdar sa se afle spus, prin dosare, sub un numar, c-am stat vremuri umar langa umar si-am sorbit dintr-un singur pahar. C-am mancat din painea saraciei si graul ei si amar, si n-am fost vrednici macar de-o intrebare. Caci oare te vindeca de zare sa porti prin tribunale gandul dintai? Vinii sa-i caute strainii de rostul nascocirii, de pleci ori de ramai ... la gandul cel dintai.