In casa cu stejari-pluta,
Inconjurata de ierburi de camp,
Cu un caine, bun si batran, ce o pazeste,
Iat-o pe Doamna Mama!
Cu gesturi de suverana,
Simple si frumoase, sub razele soarelui,
Ea inainteaza ca o regina
Printre florile ce stau la sfat.
De acolo ai avut, sarmana mama,
Probleme, plansete si bucurii,
De acolo, ai purtat pe Pamant
Mici si mari , adesea.
De acolo , ai facut botezuri,
Nunti si drumuri ale crucii.
Ea a ramas, totusi, aceeasi:
Par alb si fular de matase.
Din acest oras din care iti cant,
Mare salut, Doamna Mama!
Rozmarinii si acantele
Acum, sunt singurii tai copii
Iar buzele tale murmura adesea
Ca o chemare, o amintire,
-Doamne, cum te-a intarit timpul!-
Si din aceasta cauza suspini lung.
Dar eu stiu ca bogatia
Inimii tale atat de plina de iubire,
Ti-a inventat liturghii pure,
Cu fiii tai, aici, inconjurandu-te.
Asta e bine pentru cei care vad stralucind
Un suras etern, prieten,
Pe sfarsitul unui chip de ceara:
Al Doamnei Mame dragi.
Text tradus si adaptat de subsemnata